Informatii esentiale

privind plantarea arborilor decorativi

(ULMUL)

În momentul exploatarii arborilor pentru pepiniere (scoli, gradinite), radacinile copacilor sunt afectate într-o mica sau mare masura, iar în urma initierii procesului de primire, admisie a substantelor nutritive, survine inevitabil ruperea, desprinderea majoritatii firicelelor de la radacina. Radacina micsorata, afectata nu poate sustine coroana, motiv pentru care, daca plantarea arborelui are loc în aceste conditii, acesta fie nu încolteste/înmugureste, fie în caz contrar, o parte a radacinii nu se dezvolta proportional. În cazul plantarii arborilor mai batrâni(cu vârsta înaintata), situatia este similara: nu putem sapa sau extrage arborele împreuna cu radacina sa, nici prin cele mai intense eforturi, motiv pentru care coroana trebuie puternic retezata. Asadar, este obligatorie taierea copacului, arborelui în momentul plantarii acestuia. Fac exceptie doar speciile de arbori care prezinta muguri puternici la vârf, cum ar fi spre exemplu Castanul salbatic (Aesculus), Frasinul (Fraxinus), Nucul (Juglans), Scorusul (Sorbus). Aceste specii se regenereaza greu.

(Figura 83) Arborii care prezinta muguri, vlastari puternici la vârf nu trebuie retezati/taiati în momentul sadirii/plantarii lor

De asemenea, trebuie sa evitam taierea copacilor cu un proces redus de ramificare si a celor care prezinta ramuri groase, cum ar fi de exemplu arborele Catalpa, nucul ramificat, stufos (Pterocarya), specia denumita Rhus, liliacul (Magnolia), mesteacanul (Betula), fagul (Fagus), stejarul (Quercus).

Revenind la arborii sau la speciile care rezista foarte bine la procesul de taiere, prin retezare sau taiere, se creeaza practic o stare de echilibru între partile subterane si cele exterioare ale plantei, iar momentul de declansare a dezvoltarii/cresterii radacinii va fi urmata curând de un proces intens de înmugurire. Multe persoane manifesta un sentiment puternic de dragoste fata de plante si natura în general, considerând astfel ca taierea copacului sau al arborelui implica o crestere anevoioasa a acestuia, umbra sa ulterioara putând fi simtita într-un interval îndelungat de timp. În realitate, varianta adevarata este tocmai cea opusa:o data cu procesul taierii, acceleram cresterea si evolutia initiala a plantei.

Primul rol pe care îl avem este acela de retezare (crestare) a radacinii. Nu este neaparata nevoie de scurtarea acesteia, ci portiunile afectate din radacina le vom reteza pâna la partile neafectate, intacte. Cel mai bun instrument pentru acest lucru îl reprezinta foarfecele de taiere sau cosorul. Suprafata afectata neteda se regenereaza mai repede, iar în regiunea din imediata apropiere se declanseaza rapid procesul de formare a noilor ramificatii ale radacinii. Coroana arborelui poate fi retezata sau taiata cel mai usor numai înainte de plantare/sadire, mai precis prin luarea în considerare si repsectarea regulilor generale de taiere.

(Figura 84. ) Coroana Ulmului (Ulmus) se recomanda a fi taiata/retezata dupa sadire/plantare: ramurile înalte trebuie pastrate mai lungi decât cele laterale, "adversarii"lor trebuind înlaturati de la radacina

Prin urmare, putem lasa mai scurte ramurile mai subtiri, pentru ca cele mai puternice sa fie lasate mai lungi. Ramurile sau crengile afectate, bolnave, încrucisate sau dezvoltate necorespunzator trebuie înlaturate de la radacina. Taierea se face în functie de inelul circular de la nivelul ramurilor si înspre mugurele din partea exterioara. Se recomanda ca în partea de deasupra mugurelui sau la ramificatii sa nu fie lasate nici un fel de cioturi sau resturi.

Gradul, dimensiunile de taiere sau retezare ale coroanei nu pot fi date în centimetri. Axa care reprezinta prelungirea trunchiului copacului, ramurile înalte sau cele principale trebuie scurtate într-o masura mai mica: se recomanda scurtarea lor în proportie de 1/3 sau de 1/2. Restul ramurilor coroanei trebuie retezate mai puternic, putând fi înlaturate 2/3 din ele în functie de gradul sau nivelul lor de dezvoltare. Mugurele, bobocul superior, ramas al ramurilor înalte trebuie sa fie bine dezvoltat, aceasta deoarece va reprezenta prelungirea axei longitudinale. În cazul arborilor, copacilor care prezinta o pozitie, dispunere opusa a mugurilor, (spre ex. Artarul, frasinul), din perechea finala de muguri de pe ramura principala, unul trebuie ras/îndepartat obligatoriu, axa având în caz contrar ramificatie bifurcata.(bifurcatie).

(Figura 85) În momentul taierii ramurilor principale ale arborilor cu o pozitie sau dispunere opusa a mugurilor se recomanda ruperea unuia dintre mugurii perechii terminale

În momentul taierii ramurilor laterale trebuie sa avem grija ca mugurele aflat sub placa de taiere sa aiba pozitia spre exterior, pentru ca ulterior coroana arborelui sa fie naturala, aerisita, astfel încât ramurile de sustinere se pot dezvolta în directia dorita. Arborii destinati pepinierelor se comercializeaza si fara coroana, constând doar într-un singur trunchiusor subtire, reprezentând ramurile principale. Înainte de momentul sadirii/plantarii acestora, vârfurile lor vor fi retezate, taiate, astfel încât deasupra înaltimii(altitudinii) dorite a trunchiului sa ramâna 3-4 muguri, din care ulterior se dezvolta coroana. Pe trunchiul, tulpina puietilor se pot vedea numeroase ramurele scurte. Se recomanda ca acesteasa fie pastrate timp de înca 1-2 ani pentru a întari trunchiul.

(Figura 87)Ramificatiile laterale ale puietilor, elementele care întaresc tulpina, trunchiul trebuie în mod obligatoriu pastrate timp de 1 an sau 2, trebuind un pic retezate pentru a întari si îngrosa trunchiul.

Elementele care întaresc tulpina/trunchiul, vor fi usor scurtate si pe perioada verii pentru a nu depasi marimea de o palma. Rolul lor este numai de a regla ciclul, miscarea nutrientilor în scopul îngrosarii trunchiului. Sadirea sau plantarea puietilor are avantajul de a putea determina înaltimea, altitudinea trunchiului copacului în functie de propriile noastre nevoi, pretentii. Dezavantajul, în schimb, consta în aceea ca vom avea un arbore cu coroana abia în intervalul de un an de zile sau cu un an mai târziu.

Procesul de dezvoltare.

Daca dupa procesul plantarii copacului/ rasadului, acesta începe sa încolteasca sau sa creasca vom continua prin a acorda o deosebita atentie noilor lastaruri sau muguri. Se poate ivi si cazul în care sa nu încolteasca sau înmugureasca acei mugurasi predestinati sa apara, ramificatiile crescând spre interiorul coroanei copacului sau având o dezvoltare sau forma necorespunzatoare.

În aceste cazuri, înainte ca acesti muguri sa atinga lungimea unui deget, vom taia/scurta ramurelele, crengutele pâna la mugurii cu o pozitie mai favorabila.

În primii doi, trei ani s-ar putea sa fie necesare anumite taieri în vederea modelarii ulterioare a arborelui. Sa nu uitam si sa nu ignoram acest lucru deoarece coroana se îndeseste înca de timpuriu, îmbatrâneste, sau va fi lipsita de aspect în cazul anumitor copaci sau arbori care dau nastere unor lastaruri sau ramuri lungi. Sa ne ferim si de taierea excesiva, deoarece acest proces poate avea urmari negative în procesul cresterii ulterioare a arborelui sau copacului.

Scopul taierii cu rol de modelare este acela de a conferi coroanei atât un aspect ulterior frumos cât si functii bine definite de toleranta si rezistenta. Daca în momentul plantarii vom proceda conform regulilor, astfel încât sa taiem sau sa retezam în mod adecvat din ramurile, crengile coroanei, majoritatea copacilor sau a arborilor vor avea si în continuare o crestere armonioasa fara interventii aditionale.

Am amintit în cele e mai sus si faptul ca în eventualitatea în care plantam puieti, trebuie sa acordam o atentie deosebita nu numai modelarii coroanei ci si elementelor de întarire, fortificare a trunchiului copacului. La taierea de la sfârsitul iernii vom taia ramificatiile aparute pe trunchiul copacului pâna la marimea de o palma, pâna în momentul în care acestea ating grosimea unui creion. Pe cele mai groase le vom îndeparta de la radacina (baza). Si în cazul copacilor care prezinta coroana vor putea rasari mugurasii aflati pe trunchi. În cazul în care trunchiul arborelui sau copacului este slab si nu poate sustine coroana, vom lasa un an sau doi elementele de întarire, fortifiere ale trunchiului. Le vom taia în mod regulat, chiar si pe perioada verii vom mai ciupi pe ici pe acolo, pâna vor ajunge la grosimea unui creion. Atunci când consideram ca trunchiul este destul de puternic, îl vom curata de tot si vom avea grija sa nu lasam potentialii mugurasi sa mai apara.

(Figura 88.) Ramurile sau ramificatiile care apar pe trunchiul copacilor cu coroana sunt cele care întaresc sau consolideaza trunchiul, motiv pentru care acestea trebuie scurtate în urma plantarii. Cele care ating grosimea unui creion pot fi înlaturate . Daca trunchiul s-a fortifiat, trebuie înlaturate toate aceste elemente.

Taieri din ce în ce mai reduse

Începând cu cel de al treilea an de la plantare/sadire, metoda taierii va fi aplicata mai rar. Cel mai important lucru si pe mai departe consta în favorizarea dezvoltarii ramurii principale pentru ca trunchiul sa aiba o prelungire cât mai dreapta. În cazul în care dezvoltarea, cresterea sa este una redusa, se recomanda taierea, retezarea unei treimi din rasadurile anului precedent. Si în aceste cazuri taierea se face întotdeauna pe mugurii bine dezvoltati, din care se preconizeaza formarea unei prelungiri corespunzatoare. Si cu taierea, retezarea de întretinere, sustinere, fortifiere a arborelui va trebuie sa asteptam pâna la sfârsitul iernii. Trebuie sa urmarim evolutia coroanei pe parcursul a doi sau trei ani, fiind nevoiti ulterior sa actionam prin îndepartarea partilor arborelui care nu cresc în directia adecvata, a partilor afectate sau lipsite de viata. Din perechile de ramurele care cresc la nivelul unghiului ascutit al arborelui se dezvolta ulterior bifurcatii de ramuri, fiind obligatorie taierea uneia idntre ele pentru a evita ruperea lor ulterioara. La varsta de 1 an sau 2, unul dintre aceste ramurele poate fi îndepartata fara a aduce daune majore arborelui. Copacul trebuie lasat sa creasca într-un cadru armonios, firesc si natural. Sa ne ferim de taierile dese, excesive, de interventia periodica, aceasta deoarece acesta putem aduce daune serioase cresterii si dezvoltarii ulterioare a copacului. Si în aceste cazuri, radacina asigura/intervine transportul obisnuit de apa si substante nutritive/nutrienti, motiv pentru care la nivelul coroanei, posibil si pe suprafata trunchiului se dezvolta numeroase ramurele puternice.Unele specii, precum Teiul (Tilia), sau Ulmul sunt recunoscute pentru predispozitia lor remarcabila de a da nastere unor ramuri formate în urma circuitului constant al apei. Acestea pot însa sa îsi faca aparitia nu doar în urma taierii excesive, puternice, ci si a daunarii în cazul furtunilor etc. Ele trebuie îndepartate de la radacina, si implicit si mugurii crescuti lânga aceste zone afectate, pentru a preveni aparitia noilor ramurele formate în urma circuitului de apa. Tot acest procedeu trebuie continuat pâna în momentul în care arborele sau copacul dezvolta si da nastere ramurelelor, mugurilor formati în urma circuitului de apa. Daca fenomenul nu mai continua, atunci echilibrul normal la nivelul arborelui a fost restabilit.